Poveste sau lectie de viata? Nu sunt sigura, dar cert este ca am trait, vazut, simtit multe prin ochii si trairile clientelor mele.

Cat de interesant este cum uneori femeile isi modifica radical aspectul fizic…Si iata-ma, din nou, accentuand acest subiect, si anume importanta aparentei exterioare.

Povesti din suflet, pentru suflet. Asfel doresc sa intitulez aceasta sectiune intrucat am incredere ca in aceste istorisiri multi ne vom regasi si din ele multi vom invata.

Povestea de astazi se contureaza in jurul unei femei impunatoare, cu o prezenta carismatica care iti taie rasuflarea intrucat ti-e si teama sa ii patrunzi in minte. Dar in spatele acestei aparente impozante se ascunde suferinta; un haos de emotii si trairi, un uragan care ar da orice sa se transforme in apa cristalina. Si mai exista ceva ascuns si inradacinat in interior… necesitatea unei schimabari care sa inceapa cu propria persoana.

Si iata cum tranzitul schimbarii acompaniat de pierderea in greutate, miscarea constanta si regimul alimentar isi face prezenta. Dar, disperarea enorma, adiacenta, de recuperare a barbatului imposibil de uitat, este cutremuratoare. O situatie usor de judecat, dar greu de empatizat. De ce? Pentru ca empatizarea necesita o introspectie profunda. Cu totii visam la o relatie de cuplu si o viata ideala, o poveste in care inradacinam sperante si iluzii; dar suntem, oare, cu totii sufiecient de sinceri cu noi sa realizam acest lucru?

Multa amaraciune era ascunsa in acest suflet chinuit, dar ofului nu i-a fost permis sa paraseasca inchisoarea interioara. Si astfel multe greutati au fost suportate, si multe restrictii au luat nastere, precum renuntarea la mesele copioase de Duminica, bucate cu care era atat de obisnuita inca din copilarie.

Schimabrea incepuse timid, dar increzator, concretizandu-se intr-o transformare surprinzatoare. Inca nu mi-am dat seama daca se datoreaza alimentatiei corespunzatoare sau a incarcaturii emotionale, dar realizarea cea mai mare am constientizat-o cand am vazut ca pe parcursul antrenamentelor parca intra in lumea ei, unde zambea sincer si unde se simtea cel mai bine. A ajuns la un corp dupa care multi barbati intorceau capul, un fizic feminin perfect, idealist pentru multe femei. Si totusi, toata aceasta atentie masculina era efemera, asemenea fulgilor de nea care se topesc cand saruta pamantul. Ea isi dorea raza ei de soare. Atat.

‘Emi, e urgent. Te astept in 20 de minute in benzinarie; daca nu vei veni, voi intelege…’ rasuna in telefon, in linistea sfanta a noptii. Zapacita, in haine de casa, am mers intr-o graba. Imi imaginam diverse scenarii, dar, spre surprinderea mea, am fost intampinata cu un zambet, un zambet adevarat. Era atat de bulversata, incat m-am intrebat ‘Oare e o gluma proasta? E ok femeia?’.

In loc de salutul clasic, mi-a spus raspicat: ‘Gata’. Cred ca nu am mai auzit niciodata un cuvant rostit atat de rasunator. Mi-e greu sa explic impactul si profunzimea cuvintelor ei. Dupa o discutie onesta, luata in piept cu idealul ei, a realizat ca viata, inima, sufletul, sunt cele mai importante pentru ea si ca, in tot acest timp, se inselase in privinta idealului. El voia comoara corpolenta, dar cum ramane cu cea interioara, cea care ne diferentiaza, ne confera unicitate si atitudine? Ea nu conteaza?

Am fost atat de cuprinsa de sinceritatea acestei povestioare, incat m-am simtit folosita, dar si implinita; pana la urma, am fost singura care a absorbit radiatia zambetului ei adevarat.

Dupa o discutie lunga si cutremuratoare, presarata cu zambete si emotii puternice, am intrebat, precum un copil rasfatat:

‘Bine, bine, dar cu miscarea cum ramane?’

Si ea mi-a raspuns:

‘Stii ca nu sunt adepta lingusirii, dar, draga mea, stii tu oare de ce te-am chemat acum, aici, inainte sa parasesc orasul? In aceasta perioada, alaturi de tine, m-am redescoperit; am invatat sa ma apreciez si sa acord importanta corpului meu, atat pentru sanatatea fizica, cat si mentala. In mijlocul acestei furtuni din viata mea, te-am primit pe tine, cel mai frumos si adevarat cadou. Drept urmare, iti promit ca niciodata nu am sa renunt la ce mi-ai spus, la ce m-ai invatat si la ce ai facut din mine. Oare tu stii ca nu esti doar un omulet care urla si se agita?’

Eram zapacita. Distrasa. Si dintr-o data, siroaie de lacrimi se prelingeau pe obrazul meu. Eram blocata, intepenita. Ca dupa o vreme, sa primesc o poza… un abonament pe un an, pe numele ei.

Si stau acum si ma gandesc… Cat de frumos este sa vezi ca omul evolueaza, ca invata importanta vietii, a miscarii si a armoniei dintre trup si suflet.

Ceea ce vreau sa subliniez este ca viata este, de fapt, frumoasa, si ca adevarata comoara se afla in NOI. Ai curajul sa privesti in interior, sa te asculti si intelegi. Tu esti cel mai de pret cadou pe care viata ti-l poate darui!

Write a comment:

*

Your email address will not be published.

Logo_footer   
     © 2021 PTS by Emilia All rights reserved